Feeds:
Posts
Comments

In and out

The person who loves our projects and understands our quirks and who is IN and not just someone buying something from us, they are who we strive to see succeed and happy. Those are the people we stay up late thinking about sometimes in the night.

But it requires work.

For there to be an “in,” there has to be access. Make it easy for people to reach you and have a genuine interaction.

 

The other sad truth is that for there to be an “in,” there has to be an “out.” This is the part people don’t want to talk about. But some people are not in. Decide what that means. Decide who can’t be in. (In my case, most of the “out” people self-select. I don’t choose to push people to the “out” category. They choose it by being impersonal and transactional in nature.)

 

So you need an in and an out, and you have to love extra hard on the “in” and wish the folks who are “out” the very best. Because they’re not bad. They’re just not the right fit for your in. We wish them nothing but the best.

Advertisements

Who you are

No matter how much you think that people understand what you do, what you’re selling, what you’re about, they don’t. They’re busy. You’re busy. Everyone’s busy. So you have to fly that flag of yours loudly. You have to make it clear and obvious what you sell. You have to really be your own best and loudest voice in advocating for how you help the universe.

What does it say on your flag? Do people know? If you messaged a bunch of friends and asked them to explain what you do and how you help the world, would they say anything close to what you actually do? If not, guess who’s job that is to fix it?

Yours.

I’m still working on mine.

Corespondenta Mihai Eminescu – Veronica Micle (XV) – ultima scrisoare. (fragment)

“(…) Nu risipi partea cea mai buna a vietii si a inimei d-tale pentru un om care nu e vrednic sa-ti ridice praful urmelor si crede-ma odata in viata cand iti spun marele adevar, ca cel ce nu e-n stare a se iubi pe sine, nu e-n stare a iubi pe nimenea. Va fi poate ca orice organism o jertfa a instinctelor sale fiziologice impreunate c-o idee fixa. dar cand un asemenea om ca mine va cerceta cenusa din inima lui, va vedea ca nu exista inca nici o scantee, ca totul e uscat si mort, ca n-are la ce trai, ca taraie in zadar o existenta care nu-i place nici lui, nici altora. Nu cred nimic, nu sper nimic si mi-e moraliceste frig ca unui batran de 80 de ani. Dta traiesti si eu sunt ucis – ce raport poate fi intre noi?

De aceea lasa amaraciunea de-o parte, bucura-te de-o viata care va fi frumoasa inca, pentru ca ai devenit o femeie demna, pentru ca astazi esti ceea ce ar fi trebuit să fii totdeuna dupa dispozitiile Dtale generoase si dupa spiritul de adevar pe care-l ai. Parerea de rau de a-ti fi cauzat Dtale dureri e singura parere de rau pe care-o am… Te rog iarta-mi-le cu atat mai mult cu cat mai mult cu cat eu n-am nimic de iertat, cu atat mai mult cu cat de la Dta n-am vazut decat bine.”

Life as series of sketches

“Do you reflect on your journey often? Do you ask yourself how you got from the old days to where you are now? Good and bad? Sometimes, life’s great paintings come from a series of sketches. You and I? We’re like Picasso.

Life is a series of sketches. Progress is a series of sketches. Through them, you see the world differently, you approach it with a new mindset, you apply new skills to old learnings.”

(Chris Brogan, yesterday)

The “I am”

Without a clear sense of what you are committed to doing to accomplish your goals, your list of I am nots will slowly shape you and become excuses for doing nothing.

Dependenta de nefericire

De multe ori suntem victimele unei lupte interioare pe care cei mai muiti nici nu o recunoastem, chiar si atunci cand ne afecteaza intr-un mod dramatic.
Desi oamenii cauta, in mod constient, fericirea, pot avea nevoie de un anumit grad de disconfort pentru a-si mentine un echilibru interior. Nevoia inconstienta de a sabota intentiile bune ale unei persoane poate explica diverse dificultati obisnuite, inclusiv cheltuieli exagerate, teama de situatii noi, alegeri romantice care frang inimi si esecuri profesionale.
Este posibil sa fi avut o banuiala in legatura cu aceasta dependenta si sa fi observat ca uneori te opresti inainte de atingerea scopurilor urmarite (ai o relatie cu o persoana nepotrivita, alegi o cariera care iti provoaca frustrare si nefericire) sau, atunci cand iti atingi scopul, il sabotezi intr-un mod inexplicabil (gasesti persoana potrivita, dar te certi cu ea sau o indepartezi; alegi slujba perfecta, dar nu poti face fata termenelor-limita; pierzi cateva kilograme, dar le pui imediat la loc).
Este posibil sa te fi simtit pus in dificultate atunci cand ti-ai atins scopul si ai realizat ca acel succes nu-ti aduce fericirea la care te asteptai. Poate ca scopul s-a pierdut pe parcurs sau satisfactia ta a fost diminuata pentru ca ai inceput sa te gandesti la alte dorinte, ramase neindeplinite. Sau poate ai suferit o pierdere personala insemnata, si consideri ca iti este foarte dificil sa-ti revii din punct de vedere emotional, chiar daca a trecut mult timp de atunci. Poate ca esti o persoana sanatoasa, cu o cariera de succes si relatii bune si doar te simti nervos deprimat si lipsit de energie.
Nu inseamna ca te simti in mod constant nefericit sau frustrat. Vrei sa te bucuri de viata ta si nu-i de mirare ca exista si momente cand te simti fericit. Dar, daca ai o predispozitie spre nefericire, trebuie sa-ti produci un fel de disconfort pentru a mentine un echilibru interior.

Fiecare copil isi doreste si are nevoie sa fie asemenea celui care il iubeste si are grija de el. Atunci cand adultii importanti din viata lor nu sunt disponibili, cand sunt pedepsiti sau cand parintii au asteptari prea mari de la copiii lor, cei mici, inconstient, dar ferm, resimt si ei nefericirea in ceea ce priveste faptul de a iubi si de a fi iubit. Mai tarziu, fara sa realizeze ca, periodic, incearca sa devina fericiti, isi recreeaza aceasta stare de nefericire. Acest amalgam de nefericire si fericire persista la maturitate si este responsabil de dependenta de nefericire care poate submina intentia de a cauta fericirea si implinirea.
Motivul pentru care schimbarea pozitiva este posibila consta in faptul ca nu-ti pierzi niciodata setea innascuta pentru adevarata placere. Aceasta placere adevarata poate fi gasita atat in certitudinea interioara ca iubesti si esti iubit, cat si in actualizarea alegerilor constructive si adecvate.
Placerea reala iti sporeste intotdeauna cheful de viata – nu este niciodata daunatoare, tie sau celor din jur, si se opune mereu dependentei de nefericire.

Exista o multime de modalitati prin care oamenii nu reusesc sa devina persoana care isi doresc sa fie si sa nu traiasca viata pe care o viseaza.
Anumite experiente din primii ani ai vietii pot avea insa legatura cu abilitatea de a face imbunatatiri importante si de durata, trebuie sa recunosti si sa intelegi motivele care te opresc sa obtii fericirea.
Copiii se nasc optimisti, isi iubesc parintii si cred ca acestia sunt perfecti si total devotati lor. Cei care te-au ingrijit au facut tot ceea ce le-a stat in putinta, cu siguranta, si nu ti-au dorit decat binele. Ca sa iti poti schimba viata in bine trebuie sa intelegi de ce si in ce mod efectele acestor experiente te influenteaza astazi.

Confuzia dintre fericire si nefericire

Toti copiii vin pe lume optimisti in ceea ce priveste relatiile interumane, isi adora parintii si cred ca tot ceea ce experimenteaza ei, atat bune, cat si rele, reprezinta o exprimare a dragostei de care au nevoie, pentru ca asta isi doresc parintii de la ei.
Daca doresti sa-ti imbunatatesti calitatea vietii, primul pas pe care trebuie sa-l faci este sa intelegi de ce nu esti stapanul propriului destin. Simplul adevar este acela ca o existenta nefericita se datoreaza indeosebi faptului ca dragostea pentru parinti te-a facut sa confunzi fericirea cu nefericirea.
Ai fost un imitator
Dar ai venit pe lume cu un talent uimitor. Chiar daca nu ti-ai vazut vreodata chipul, ai putut copia gesturile tatalui tau. Spre exemplu, daca tatal tau a deschis gura sau a scos limba, i-ai copiat expresia si gesturile.
Dorinta de a fi ca parintii tai nu s-a oprit doar la asemanarea cu ei. Pentru ca iti adorai parintii si ii considerai perfecti, iti doreai sa fii exact ca ei. O modalitate de a fi ca ei a fost sa te simti la fel cum te faceau ei sa te simti. Atunci cand plangeai pentru ca iti era foame sau erai obosit, iar parintii tau te hraneau sau te ajutau sa dormi, ti-ai creat nevoia puternica de a te trata pe tine insuti si pe ceilalti cu aceeasi dragoste si devotament. Fericirea interioara – convingerea profunda ca sunt iubitori si iubiti – este reafirmata in mod continuu de catre sensibilitatea parintilor, pana cand aceasta devine de nezdruncinat.
Dar ce-ar fi daca, in ciuda tuturor intentiilor bune, parintii nu-ti pot raspunde nevoilor emotionale pentru ca nu le-au inteles sau au fost impiedicati, dintr-un anumit motiv, sa le satisfaca? Cele mai mari esecuri sunt determinate de abandonarea copiilor fericiti, de asteptari prea mari de la ei sau de respingerea lor.

Legatura dintre a fi lasat sa plangi
si nevoia de nefericire pentru a te putea simti pe deplin fericit

Exista un sfat popular sa iti lasi copilul sa planga in ideea ca tristetea nu dauneaza, ci le intareste caracterul. Ca toti bebelusii, ai fost obosit sau ai fost prea stimulat si ai avut nevoie de putina afectiune care sa te ajute sa te relaxezi si sa dormi. Cand erai copil, plangeai din aceleasi motive ca acum, cand esti adult – pentru ca erai nefericit.
Daca plangeai cand erai pus in patut ca sa adormi, iar parintii te lasau sa plangi singur, absenta lor te facea sa fii si mai trist, deoarece certitudinea de a fi iubitor sau iubit, era distrusa. Dupa aceea, plangeai din doua motive total diferite. Sufereai inca din cauza disconfortului creat de oboseala, de indigestie, sau din cauza altor forme de stres. Mai rau chiar, te simteai ingrozitor, pentru ca oamenii pe care ii iubeai si ii adorai mai presus de orice nu iti veneau in ajutor.

When at Last You See

Oh, what the heck. Haven’t you held on to this long enough? Sure you have. Look at your present, and let the past be.

I’m taking a break from cleaning my home to write this. The place was pretty messy. Like, really messy. Stuff was piling up. Dirt hid everywhere. I’ve collected a lot of “things” lately (some of it gifts from wonderful people, some of it work related), but I really hadn’t found homes for any of it. Just piles.

When at last you see…

All life is like this: we are comfortable with how it is until we finally see the difference, or what it could be. All life. You need a strong and healthy body to succeed.

My business over the last year had become really disjointed. I held some courses, did some tehnical works, managed few projects, got into some auctions. and basically threaded together a bunch of disparate parts that only had me in common. May be like running an ice cream stand that also sells oil changes. And that was fine, until I saw what it looked like, what it really looked like.

Choose to take action

I find lately that when I see more clearly what is supposed to be happening, what is supposed to be true, that it’s a lot easier to take action. I tackle task after task with vigor because I finally see the structure and the framework and the shape of what should be. In my home, I made a simple rule for today: put everything in a place or make it leave the premises.

But that’s a choice. You could choose differently. You could decide that you’ll just leave well enough alone, or not change anything, or keep the status quo, because why not? It works well enough, right?

There are choices you’ve been putting off. There have been whole swaths of your life (your business and your personal life) that you’ve been pretending not to notice. Today would be a great day to open your eyes and your thoughts and your guts and your vision of what you know you want to pursue. Because once you do that, what comes next promises to be really amazing.

Are you with me?

 

inspired by Chris Brogan