Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘PK [stands for personal crap]’ Category

De câteva zile mă apasă o stare de care nu pot să scap. Începută de la tot felul de procese despre oamenii care mă înconjoară și lipsa mea de posibilitate sau mai degrabă de a vrea să îi înțeleg în repetate mișcări deloc strategice, ci mai degrabă oarbe sau impulsive, animalice, ale unor oameni de la care chiar aveam așteptări și știu că pot mai mult de atât.

Cumva tind să observ că aceste așteptări ale mele fie ridică, fie anihilează oameni de pe lista mea în mod consecvent. Sau ridică și părăsește când se plafonează. O fi oare un pattern?

Îmi amintesc de perioada când povesteam cu non-șalanță despre cum asta este selecția naturală a zilelor noastre și cum, in the end, dacă nu suporți un reality check și lucrurile spuse în față, you don’t really deserve to be there or call yourself a friend.

Îmi amintesc și discuțiile cu Andres care îmi spunea că I keep on running and whoever doesn’t run with me, gets left behind.

Am întrebat atunci, întreb și acum – running towards what?

Azi am primit oferta de job refăcută conform cererilor mele și, uitându-mă la dată, am realizat că se împlinește un an de CIM la ABC fix în ziua dinaintea începerii job-ului meu la ei. Au trecut 6 ani de când fac asta. Aș minți dacă aș spune că în ăștia 6 ani nu am avut gânduri repetate de a mă reprofila. Dimpotrivă, am tot căutat. Și simt că acum e același lucru, încă mai caut.

În drum spre casă, mă gândeam că în stilul ăsta o să fac un an și de când locuiesc singură. Dar de fapt nici nu am avut timp să simt asta. Mailuri, telefoane, mereu încă ceva de lucru și adormim, și o luăm de la capăt.

E ceva ce nu mai vreau. M-am trezit realizând că fac 30 ani curând și în toți anii ăștia, de fapt, nu am făcut mai nimic. Da, am muncit super mult, mi-am făcut o reputație, ba chiar am început să pun și ceva bani deoparte. Dar dacă mâine aș avea din nou acel accident de mașină, aș simți același lucru. It ain’t worth it.

Nothing ain’t worth it din câte am încercat până acum.

Puțini știu că motivul pentru care am aplicat la ei in the first place este din cauza testelor pe care ți le dau înainte de interviuri. Mi se pare că este o metodă super sănătoasă de a nu îți pierde timpul cu nimeni. Și evident aici se adaugă așteptările mele ca oamenii de acolo să fie smart peste medie. Și implicit să simt că am găsit oameni de un alt nivel. Revăd aici similitudinea cu Academia… Dacă nu aș fi rațională, poate aș și crede până la capăt, dar realizez că wishful thinking e ca oamenii lor să nu fie sub medie… It feels nice când ești înconjurat de oameni ok. Actually, that’s what I miss. Oameni ok și echipă cu adevărat, nesabotată din interior, curată. Kind of feels like the lonely fighter în ăștia 6 ani. Time will tell, sunt sigură. Dacă nici asta nu e, we keep on going.

Apropo de întrebarea de mai sus despre alergarea asta continuă, Yalom ar răspunde foarte simplu – running towards death.

 

Advertisements

Read Full Post »

You can’t ignore your own needs, nor should you even try. Sometimes you get so caught up in being a better person that you forget what it’s like to be a person, period. Relationships are about love, not struggle.

If you’ve been weighing the pros and cons of something about your relationship, maybe it’s time to get both of you in on it. You might be surprised by their perspective — and what you can come up with together.

 

Read Full Post »

Back to RO. Romanian text follows.

Aseara am fost la botezul Oanei/Dan/Mati. 6 mai 2017.

Este acea perioada din viata de ceva timp – cand toata lumea se casatoreste, face copii, pot sa numar pe degete prietenii care nu au facut unul dintre cei doi pasi. Si intr-un mod bizar cand ma uit la viata mea nu pare ca voi avea prea curand o directie inspre asta.

Citeam azi un articol despre burn-out si cum interpretarea lui psihanalitica ar fi ca nu poti sa te accepti facand nimic, therefore wasting life. Always on the rush towards the next thing. Mi se pare ca si eu am trait asa destul de mult timp. Insa, nu stiu de unde sau de ce, s-a schimbat ceva in mine. Am inceput sa crave dupa vacante, dupa timp liber, dupa timp cu prieteni, dupa timp sa citesc o carte, o baie lunga si efectiv timp pentru mine. Catre prieteni spun ca am inceput sa imi doresc o viata. Cam asta e perspectiva.

Si am tot revazut filmul asta aseara. Am revazut oameni si felul in care si-au legat familiile, franturi din viata lor, oftat, nemultumiri, parca mai mult decat niciodata.

In mod surprinzator, oameni ale caror cupluri mi se pareau ideale s-au dovedit a fi oameni, pana la urma, si nu exista nimic mereu fericit nici la ei. Tristetea unei masti de “asa trebuie sa fie”, care de multe ori vine cu pachetul destul de judgmental ca ai 29 si lipsa perspectivei unei familii.

Probabil eu, Raluca a lui Adi si Ralu, eram cele mai independente figuri de acolo, fiecare dintre noi cu o alta poveste, si m-a lasat cu o serie de intrebari, pana la urma. Eu nu ma simt lasata in urma. Chiar cred ca mi-am jucat cartile foarte frumos pana acum. Si, indeed, chiar vreau sa schimb ceva, ma raportez din ce in ce mai diferit la work decat pana acum.

Cand Dan a luat microfonul si s-a pierdut, multumind de cel putin 5 ori ca suntem acolo, in interval de un minut, a tinut sa isi salute copiii din copilarie de la bloc si sa le spuna “nu vom pune manele”. So it got me wondering. M-am gandit la Josian, m-am gandit la articolul cu “why you should date a jerk”, si da – Josian intra la jerk, chiar daca nu in sensul de baza, ci profilul pe care si l-a facut prin toate problemele pe care si le-a creat mergand prin viata si creandu-si juniori fara sa isi doreasca o familie. So poate ca relatiile nefericite sunt acolo doar ca sa intelegem care este limita noastra de toleranta. Si da, in prezent cineva este nemultumit ca jumatatea actuala fumeaza, sau ca uita sa se spele pe dinti dupa ce fumeaza, ca nu spala vase, nu duce gunoiul, lasa haine imprastiate prin casa sau nu are timp suficient pentru lucurile pe care ti le-ai dori sa le faceti impreuna. Sau este un jerk si inca nu ti-ai umplut paharelul ca sa move on. Cine mai stie. Doar ca aseara am inteles de ce Oana pentru Dan e un inger. Si am inteles si de ce pentru Oana Dan este acela. Pentru ca in fond conteaza doar sa zambiti impreuna si sa stii ca te poti baza pe omul de langa tine. Nimic mai mult nu este necesar pentru o relatie fericita.

Si pe atat de simplu, pe atat de complicat.

 

Read Full Post »

Another great coaching article from Rob today.

Everything takes less time when you know what to do. Knowing allows us to move through our days more effectively and end them with a level of confidence that we did what we should have. On the other hand, anything we let linger in the back of our minds distracts us.

Any decision we fail to make adds to the collection of crowded what ifs and what shoulds. We stand in a perpetual state of not knowing. Even the smallest decisions cause us tension.

Having a clear mind makes us peaceful.

Just think about it. It isn’t always about business. The decisions we make in our personal life are just as critical. One of the ways to look at your relationship with decisions is to look at your weekends.

Are you someone who, on a Saturday morning, would turn to your significant other and ask “What do you want to do today?” Of course, neither of you really knows or wants to commit. So you pretend to relax and scroll through your phone, emails, TV, whatever. Eventually though, the day slips away. You never decided to do anything. You feel guilty for wasting it rather than relaxed. But the real loss is this, if you had DECIDED to relax and have a lazy day, you wouldn’t feel guilty at all.

Isn’t it amazing?

Read Full Post »

Past

My dear reader,

I wonder how often do we cheat on ourselves. Today I had a recurrent thought from the past, reminding me of the myself I was a couple of years ago, when I used to describe myself as running while the other just have a walk. It has been indeed true for long, even after my car accident I continued to keep myself running, and I slowed down.

I said it earlier in my life and my present experience comes to confirm it again – If it’s not a YES feeling from the beginning, it’s NOT a MAYBE, it’s a NO. The rest are just hopes, imagination, wishes, investments.

With all my rationale, I believe more and more that emotions are the ones that keep us going. But how is it when you conclude it’s a bad investment and you keep on going. Just as gambling and hoping the next experience will be so positive that it will make it all worth it But it’s not. And it keeps on going. Loving and caring. I believe it is called cheating. And it hurts more than it’s hurting outside.

I feel more alone with you this way than I feel alone. My solitude is more pleasant and, mostly, more sane. It may sound odd, I am sorry, but it is sincere from the bottom of my heart.

And my question is, it’s not all about the financials and commitments and hopes and beliefs, the person continues to be a small-paced, and hurtful, what do you do?

I tell you – pack your things and move on. Replay your cards right, as time never stands free.

Don’t cheat on yourself and don’t cheat others either.

The moment you become aware you shouldn’t be able to pause it any more. Take it further and re-become an action taker.

Let tomorrow get back into its pace and open a new chapter. No matter what follows, it will be better than wondering what if.

My biggest hugs to you, my dear.
Happy birthday.

 

Read Full Post »

 

In business, when sales are low, you can have as many meetings as you want, seek as many new ideas as you want, but if you’re not out selling, you’re not going to solve the revenue problem.

In survival training, you’re taught that “movement is life.” The military says this, too. Nothing gets you into trouble faster than sitting still or freezing in place. Say it to yourself right now. Movement is life.

We often mistake “busy” for “movement.” But busy is more a state of how you manage your options and choices.

Even if you attempt an action or movement and you fail, you’ve done something. What could come next is adapting (learn from what you experience) and then make another attempt. What’s the best that could happen?

 

Read Full Post »

We all have to start where we are in life. You might not know everything, but you know how to contribute in SOME way. This is a really powerful “secret.” If you know that you can start where you are in life and in the universe, you’ll get ahead. Here’s the key to that.

The Little Drummer Boy

It’s the “Little Drummer Boy” option. The song is about a kid faced with not having any money and being told “Hey, here’s a King. What kind of gift will you give him?”

The Drummer Boy’s all like “I don’t have anything to give this guy.” He’s thinking “Oh crap. Here’s this king and I have no idea what to give him for a gift.” Everyone says back, “Well duh! Play your drums for him.” And the king (who’s a baby) is all into it.

Do what you know how to do. Start where you are with what you KNOW how to do.

Read Full Post »

Older Posts »