Foarte putina lume stie ca am un halat roz. Doua persoane, mai exact, din care una singura l-a si vazut. Pentru ca tot el mi l-a si luat. 
Oricum, am un halat roz la care tin. Enorm. Ma incalzeste, e moale, ma joc cu cordonul lui roz, cu gulerul, imi atinge obrazul, imi place, nu imi vine sa il mai dezbrac. Intr-o alta viata, as putea avea o garderoba plina numai cu halate roz si sa nu mai imbrac altceva.
Ideea e ca foarte multa lume nici nu si-ar imagina ca mi-am dorit un halat roz si asta l-a determinat pe el sa mi-l ofere. De fapt, sa mi-l aleg, dar asta e mai putin important. Chiar daca e o persoana mai dificila, cu mine e ok de fiecare data.
Foarte multa lume nu si-ar fi imaginat ca sambata, in urma cu doua saptamani, am scos catelusul-ursulet de plus din sifonier sa dorm cu el, pentru ca nu ma simteam bine, pentru ca ma simteam singura, pentru ca imi era dor.
Duminica seara. Eu i-am zis hai. E o expresie… “el a ramas prost”? Eh…
Joaca de acum da, acum nu, cauzata de 10.000 de procese de constiinta daca sa da sau sa nu, ce se intampla cu noi dupa. Pana la urma, a clacat. A decis.
Ceva mai tarziu, aceeasi noapte, stateam pe pieptul lui si il priveam. Ce vezi, ma intreaba. Asta era inceputul momentului in care imi spunea ca e indragostit si ca se teme ca asta o sa ma indeparteze. And there I go and spoil it all by saying something stupid like I love you.
A doua zi eu eram asa cum prevazusem. El era un pachet de griji. Dupa interviu ne-am vazut sa discutam. El avea 10.000 de scuze si reprosuri catre sine. Now that was just silly. Am discutat, am povestit, am ras. Am stat pana tarziu si am plecat amandoi fericiti. El a fost simpatic ca atunci cand am inceput sa ma schimb s-a intors cu spatele. Fii serios, nu e ca si cand ar fi ceva ce n-ai vazut.
Miercuri noaptea ne-am vazut din nou. O noapte sub clar de stele, povesti cu colegii de la Antidrog – pe scurt, frumos. Spre zi, el se simtea prea obosit sa mai conduca, eram la 10 minute de casa lui si ma invita sa dorm la el, si cand ne trezim ma conduce acasa. My day was off, too, so sure. Am dormit, ne-am trezit, ne-am culcat, am dormit.
I’m not in love. Dintre toti barbatii care sunt in jurul meu acum, este singurul cu care as fi putut sa ajung aici. Dar nu pot sa merg mai departe. Din contra. Ii spuneam in prima seara ce presupune asta, I play with my cards on the table. Sau poate e mai mult cum spune Rux, sunt la fel de rece ca un barbat, imi satisfac nevoile si atat. No feelings, no hard feelings. Uneori mai am mustrari de constiinta si ii fac capul calendar ca sunt egoista si ar trebui sa il menajez, doar stiu si eu cum e sa fii indragostit, si evident ca nu o sa imi spuna nu, dar el e de parere ca atat timp cat vreau ce este, asa cum este, el primeste enorm de la mine si e fericit. Si il cred. Pentru ca il vad cum o spune.
Ieri dimineata ne-am trezit amandoi si am plecat la serviciu impreuna. Era un moment de care m-as fi bucurat, stiu asta, daca noaptea nu mi-ar fi propus sa ma mut la el. In acelasi timp, dragut si ingrijorator. Dragut, pentru ca la intrebarea daca mi-ar placea sa locuim impreuna, mi-am raspuns cu da in secunda imediat urmatoare. Ingrijorator, pentru ca e suficient cat de complicate sunt acum.
Nu am spus niciodata ca nu sunt constienta ca ii fac rau. Dar linistea mea cea mai mare vine din faptul ca stiu ca putem rezolva orice discutand. Si asta este extraordinar.
Roz.
De multe ori ma gandesc la el cand imi pun halatul roz. (smile)
Si gandindu-ma la el, realizez ca oamenii cei mai misto pe care ii stiu i-am cunoscut facand ce-mi place. Inclusiv.
Schimband putin subiectul, acum mi-a venit in minte, pur si simplu, sentimentul pe care l-am avut cand am aflat ca nu e casatorit. Eram convinsa ca locuieste cu ea, despre care nu stiam mai mult decat ca au un copil impreuna. Dar nu, sunt doar doi oameni maturi, cu vieti complet diferite care au luat o decizie si care continua sa mentina o relatie apropiata pentru ca ii leaga o minune. O decizie dificila si il admir pentru asta.
Am realizat ca am incetat sa mai scriu lucruri foarte personale pentru ca erau lucruri pe care nu vroiam sa le citeasca un prieten caruia i-am impartasit link-ul. But that is just silly. I am who I am si aici e casa mea. Cui ii place, poate sa revina. Cui nu, asta e. Tot ce scriu face parte din viata mea, din cine sunt. Si asta sunt eu acum. As simple as that. Vreau, obtin. Regretele mai tarziu.
