Sensuri

Wild horses that couldn’t drag me away.

Intr-un final, am reusit sa ma intorc in cuib. Cat de mult o sa stau nu stiu. Probabil ca o sa reincep sa scriu, sper, pentru ca de foarte multe ori mi-am dorit sa o pot face si vreau sa umplu golul.

Am ales sa plec ca sa umplu un gol. Golul meu si golul lui. Pe unul mai mult decat pe celalalt. Insa ceva ce era este sub nasul oricui si acum – povata ca nu e suficient sa ai un scop, trebuie sa ai si mijloace. Pana la urma, faptul ca joci periculos iti este rasplatit intr-un fel sau altul. Si nu, nu este adevarat, cel putin in cazul asta ca scopul scuza mijloacele. Oricum, am castigat un prieten. Cati am pierdut? Nu stiu – pana la urma cati erau sau cati sunt?

Am incercat sa ma mai vad cu cate unii, cu altii, m-am straduit din nou sa ies si sa port conversatii banale. Mi-e greu. Prefer sa tac, ajung sa povestesc ce mi s-a intamplat cand mi se paseaza stacheta, doar ca pe o poveste si incerc sa o prezint cat mai amuzant. Da, e haios, imi iese. E haios ca uneori nu poti sa treci peste, dar ajungi sa treci, ca timpul nu te invata sa iubesti, cum rabdarea iti scade treptat si cum e sa fii liber

Degeaba te plac si iti spun cat de grozav esti daca pana la urma tu tot de doi bani te simti. Tu nu ai crezut ca e haios, dar ai demonstrat ca e.

Nu-mi place cum s-a terminat, dar daca ar fi, ad absurdum, sa pot da timpul inapoi as face-o din nou si din nou, dar nu ma face sa ma simt mai bine.

Azi am fost in parculetul de copii. Era plin. Copiii se alergau, plangeau, se bateau pe jucarii, se dadeau in leagane, visau. Parintii scuipau seminte, fumau, tipau, radeau, visau. Cat de multe lucruri mai avem in comun cu noi atunci cand eram mici? Cat de sinceri mai suntem cu noi? Cat de mult mai suntem in stare sa stim ce vrem si ce nu? Ne complicam aiurea. De ce nu pot sa stau in nisip cu copiii, sa ma tavalesc in nisip, sa ma ridic, sa ma scutur, sa ma arunc la loc in nisip, sa ma sprijin de un copac si sa ma uit dupa pescarusi, sa visez.

Traduceri, bani, facultate, bani, mancare, bani, net, bani, laptop, bani, mail, timp, somn, dar bani? Carti, bani, metrou, bani, telefon, bani, bani, bani. Credit, debit, minus, datorii, scadente, munca, nesomn, somn, invatat, traduceri, bani, carti, bani, mancare, bani. Hei, cati bani mai ai? Ah, da? Da, si eu… E trist.

Rahat. Cate unul sau mai multi din plin pentru fiecare.

O sa plec in septembrie in Lituania. Mai sunt cateva formalitati de indeplinit, dar nu cred sa mai intervina ceva sa ma opreasca.
O sa imi fie dor de biblioteca de aici. O sa regret daca o sa moara tata cat timp voi fi plecata, dar eu mai mult nu pot sa fac. Raspunde pentru faptele lui. How mature is that? Pana la urma, am incercat sa il ajut cu ce pot. Daca rezista pana atunci, cand ma voi intoarce, o sa ii devin sprijin din nou si promit solemn sa ii fac viata mult mai placuta decat acum. Dar nu mai pot lasa sa treaca sansa pe langa mine. Am nevoie sa cresc.

Sa iubesti – e ori da, ori nu. Nu e si nu va fi niciodata intre. Daca ti se pare ca e intre, crede-ma, nu e !