Pe principiul scrisorilor catre Dumnezeu din Oscar si Tanti Roz.
Draga Max,
te urasc. Respir pentru si prin tine. Nu pot sa mi te separ, nu pot sa ma mai intorc la ce era inainte, pentru ca deja s-a sters. Sunt doar eu si tu.
Max – cat de semnificativ. Max Maximalul. Stii ca eu sunt tu si Clara? Iti poti da seama ce ai trezit in mine?
In special datorita tie atunci cand simt, ranesc. Imi fac rau atunci cand iubesc. Sunt nemultumita atunci cand sunt blanc. Mi-e dor de tine, desi te pastrez etern in mine. Chiar si mort, continui sa existi, continuu sa respir pentru tine. Iti citesc si recitesc gandurile zilnic, ca si cand mi-as dori sa te intorc la un moment dat, ca si cand as putea sa te fac sa nu mai dispari sau sa pot descoperi in tine o samanta atat de subtila de adevar, un mesaj subliminal care sa mi se adreseze mie si atat. Apoi sa pornesc sa te caut si sa te gasesc.
Oh, Max, sunt eu, Socrate. Chiar nu ma mai recunosti? In tot frigul noptii si prin toate cele prin care am trecut, mai inspira o data ! Pentru mine, te rog.
