Totul se invarte. Acelasi cerc care se intoarce din nou si din nou. Aceeasi durere si aceleasi lacrimi ce se vor varsate. Aceeasi durere, doar ca intr-un alt ambalaj.
Cum era cand vedeai perfectiunea? Cum e sa fii atat de confuz incat sa nu mai recunosti? Daca ai fi aici, daca doar as ramane aici, ai ramane si tu aici, sa uitam?
A trecut atat de putin timp, dar il simt atat de departe.
Cum incepem sa vorbim de schimbare cand ea nici macar nu s-a produs.
Cat de importanta e gandirea in alegerile noastre. Cat de bizar, da, ca m-am schimbat atat in atat de scurt timp. Ca am lasat sa iasa. Si mi-e dor de zilele astea.
Cateodata vorbim prea mult. Nu imi place sa vorbesc, prefer sa comunic pe alte cai, dar oricum, tot impotriva lor incepi sa lupti, impotriva ta.
