Mai e putin si se lumineaza… Nu am dormit. Nu am putut sau nu am vrut. Am recitit o serie de post-uri din momentele consacrate ale existentei mele. Ma simt oribil. Bob Dylan pe fundal cu “It ain’t me, babe”. Degeaba se spune ca a promise is a promise.
Cat nu imi place perioada asta a anului. Imi place si nu imi place. Imi place pentru ca imi face bine energia pozitiva si nu imi place pentru ca simt superficialitatea pe cele mai inalte culmi.
E o perioada deprimanta. Am impresia ca devin o jigodie pe zi ce trece. Ma uimeste si ma amuza ca exista numeroase persoane care ma apreciaza in plan personal. Nu o merit.
Nu pot. Trebuie sa o spun. M-am indragostit. Urasc termenii astia. Se folosesc atat de des, incat si-au pierdut conotatia. Mi-e rusine sa spun ca iubesc, dar nici nu stiu cum altfel sa o exprim si simt ca daca nu o verbalizez, o sa ma omoare.
Ce deplasata sunt. Imi amintesc de Sartre. M-a atras inca din primul moment. M-am intalnit cu el in pseudo-biblioteca de la Dristor – nici nu stiu daca mai exista… Ma deranja ca nu avea sala de lectura. Si o sa ii urasc mereu pe cei care au desfiintat Biblioteca Metropolitana de langa Ambasada Americii.
Sartre spunea ca inca de mic iti poti da seama care este viitorul tau. Nu as putea sa il citez, dar acesta era mesajul. Stia ca va orbi. Comportamentul lui dinainte de a muri ne face sa credem ca stia si asta.
Reciteam in noaptea asta posturile mele. Ma bucur ca am un blog. Chiar imi place cum scriam, dar ma tem ca se pierde. As da vina pe varsta, dar ar fi doar un pretext. Nu ar avea sens.
Vorbeam zilele astea cu o prietena – au trecut ceva ani de cand ne stim – rememoram alaturi de ea momente speciale din vietile noastre. Ma uit in spate cu tristete si e pacat. Nu se pune problema ca as vrea sa schimb ceva, ci doar… Doare.
Valleys of indifference. Satula de tot.
Sper sa treaca. Mi-e dor sa te revad. A trecut o zi, dar nu la asta ma refeream, nu la cel de ieri, ci la tine, cel real. Mi-e dor sa te simt. De ce a trebuit sa vin? De ce a trebuit sa pleci? De ce exista si un #3? Sau o. In fine.
Hilar sa recitesc posturi de cand abia te-am cunoscut. Stia Sartre ce spunea. Degeaba incercam sa ignor ideea.
Merry fuckin’ Christmas – Year – pentru cine vrea. Eu, nu. Apropo de asta…
Daca ai veni si tu, te asigur ca te-as face sa te simti mai bine.
Eu ce ar trebui sa inteleg din asta? Oricum, lasa, ti-am spus deja de ce nu vreau sa vin de data asta.
Pentru ca sunt un bou. Nu te merit.
Iar eu sunt o vaca. Asa, si?
Nu putem fi impreuna.
Ca sa vezi… Ce chestie.
Nu te merit. Te-as face sa suferi.
mda… Bine ca stii tu. In fine. Hai sa o lasam balta.
Ah, era sa uit: La multi ani, prietene ! Intotdeauna am prins esentialul. Stiu.
Final pe Blink – Always.
